Unde este cel mai acut deficitul de personal calificat

Deficitul nu este uniform. Se concentreaza in meserii care se invata in ani si in schimburi pe care piata interna nu le acopera.

Constructiile sunt cel mai afectate. Sudorii, fierarii betonisti, dulgherii de cofraje si schelarii sunt pozitiile pe care clientii nostri le redeschid cel mai des. Meseria se formeaza in ani, iar sistemul intern de calificare s-a restrans de peste un deceniu, deci deficitul este structural, nu conjunctural.

Urmeaza productia, in special operarea CNC si controlul calitatii, unde constrangerea reala este certificarea, nu numarul de oameni. Angajatorii gasesc oameni. Nu gasesc oameni cu actele in regula.

Logistica si depozitarea angajeaza in volum si pierd in volum. Stivuitoristii si soferii se muta intre angajatori pentru diferente mici de salariu, ceea ce face ca retentia sa conteze comercial la fel de mult ca recrutarea.

Ospitalitatea, procesarea alimentara, agricultura si ingrijirea au si o problema de sezonalitate peste cea de oferta, motiv pentru care aici planificarea pe cohorte conteaza cel mai mult.

Concluzia onesta pentru majoritatea angajatorilor este ca piata interna trebuie incercata prima si de multe ori este suficienta pentru pozitii administrative, tehnice si de supervizare. Abia la meserii si la posturile in schimburi ruta internationala devine necesara, nu optionala.